Știri locale

Psihoterapeut despre Înviere trăită acasă și Paștele fără rude: ”Dumnezeu ne oferă posibilitatea de a simți această sărbătoare până în măduva oaselor”

2020 va fi anul în care românii vor trăi Învierea acasă, fără a merge la biserică din cauza pandemiei de Coronavirus. 

Unii cer insistent să se permită accesul populației la Slujba de Înviere, alții îndeamnă la calm pentru a putea trece cât mai bine peste această perioadă grea, chiar dacă asta înseamnă să stăm acasă, să nu ne îmbulzim la biserică sau la rude. 

Psihoterapeutul Cristina Lupașcu a postat pe contul său de Facebook un mesaj care ar trebui să-i facă să se gândească mai bine la ce înseamnă Învierea și Sărbătorile Pascale pe cei oarecum disperați că nu vor putea merge la biserică și apoi să treacă pe la rude pentru a petrece la Paști. 

 

 



 

 

”Citesc pe Facebook cum, Dumnezeu, ne tot pedepsește zilele acestea. 

Și asta mă duce cu gândul la un banc ce se termină cam așa – „Bă, românii ăștia ar face orice numai să nu își repare drumurile”.

Exact asta facem acum! Căutăm și găsim tot felul de plângeri și bălării numai să nu ne asumăm viața.

 

Ne pedepsește Dumnezeu când nu ne lasă să ieșim din casă pentru a merge la rugăciune în noaptea de Înviere?

Eu mă gândeam că ne oferă posibilitatea de a simți această sărbătoare până în măduva oaselor, căci anul acesta nu va avea nicio importanță: cine duce cel mai pompos buchet de flori preotului, cine are cea mai cool lumânare, cine are coșul cel mai plin cu bunătăți, cine stă cel mai smerit cu capul aplecat la slujbă, toate acestea ca la final să dăm din coate pentru a ne pune coșul la sfințit în primul rând, căci în sfârșit s-a terminat postul.

 

Ne pedepsește tragic Dumnezeu, căci vom fi doar în familie la masă, iar pozele alea de Facebook nu or să dea atât de bine fără prietenii noștri mulți și veseli.

 

Ne pedepsește Dumnezeu, căci ne ține pe lângă casă, nu noi concedii, drumeții și iar să o trântim pe face – „unii se îndoapă, eu sunt cool pe munte sau pe nu-ș ce insulă”.

 

 



 

Ne pedepsește Dumnezeu, că ne oferă atât de mult timp ca să ne gândim la: ce am făcut, ce stil de viață am adoptat, cât de mult ne-am îndepărtat de noi și de El. Spovedania era floare la ureche pe lângă asta, în fața preotului te mai ajută memoria prin omisiune, emoții, dintr-astea omenești, dar când ești doar tu cu tine… Deschide, Doamne, Biserica!

 

Ne pedepsește Dumnezeu, căci ne-a adus în situația de a conștientiza că bucuria sărbătorilor nu vine din obiecte, ci din interior – Ups! Cum e asta – Să te hrănești cu ce simți și ce gândești…

 

Ne pedepsește Dumnezeu, căci nu ne oferă ocazia de a ne ruga în Biserică ori ne oferă ocazia de a ne reaminti că putem ridica, oricând, ochii spre cer pentru a rosti o rugăciune, un gând de bine sau o multumire?

 

Ne pedepsește Dumnezeu, căci nu ne lasă să ne întâlnim cu toții la Biserică ori ne oferă ocazia de a ne Reaminti toți oamenii pe care i-am dat uitării? Sau oamenii ce au trecut pe lângă noi, dar am fost prea ocupați ca să-i ascultăm…

 

Asta numim noi pedeapsă? Conexiunea cu noi, cu Dumnezeu și celelalte ființe create de El!

Căci despre asta este acest Paști, despre am grijă de tine, de la distanță!

Este mai multă rugăciune în aceste zile, dar pentru oameni!

 

Să ne aprindem lumina… interioară, ca să putem vedea!

Căci, Dumnezeu ne iubește!”

 

Psihoterapeut Cristina Lupașcu